Despre cărări

Metaforic vorbind și iarna își are "cărările" ei așa că deocamdată a plecat de pe la noi, fără urmări mai deosebite. 

Tot despre cărări, de urmat, de data asta,  vedem aspectul a două grădini la 2 aprilie:

- una clasică 

și una în permacultură 

Aici ”cărările” se despart și trebuie să alegem pentru că cele doua căi sunt divergente.

Și acum, despre cărările propriu-zise. De ce sunt atât de importante încât să merite o postare? In primul rând pentru că în grădina noastră vor fi permanente, iar în al doilea rând, fiind o amenajare artificială, trebuie să influențeze cât mai puțin buna funcționare a grădinii

Ca regulă generală, ele trebuie să fie cât mai puține, să asigure accesul optim în toată grădina, să taseze cât mai puțin solul și să lase cât mai puțin loc descoperit. Prin bordurare cu iarba sau/și alte materiale, să asigure un loc de refugiu pentru insecte și alte vietăți.

 

După intensitatea traficului (în special) putem avea cărări:

- centrale - aici se admit materiale mai dure (beton, cărămidă, piatră)

 Este indicat să fie cât mai puține și doar dacă se justifică.

- laterale, cu trafic nomal, acoperite în general cu resturi vegetale grosiere;

 sau eu folosesc corzile de la struguri tăiate mărunt,

 

și distribuite uniform pe cărare. 

Toate aceste materiale asigură o bună acoperire, elasticitate și de aceea o bună protecție la tasare; în timp prin descompunere lentă aduce și un aport de materie organică în sol. Prin acest strat crește destul de bine iarba, care le și bordurează totodată. 

Acest tip de cărare este cel mai bun compromis între util și funcțional.

-    de capăt – în general prefer să fie înierbate. Iarba sau amestecul de ierburi folosit rămâne la alegerea fiecăruia, însă cele mai bune sunt cele care cresc singure în acel loc și nu cresc prea înalte.

-          impropriu, dar pe post de cărare putem folosi scânduri, deși acestea

produc o tasare considerabilă. 

De aceea ele se considera temporare și nu trebuie folosite decât atunci când nu avem altă soluție.

Cărările bine amenajate mai au un avantaj practic de data aceasta. Ne permit accesul în grădina pe orice vreme, cu pagube minime.

Acum mai rămâne de instalat pe cărare, la ieșirea din grădină un ștergător solid de ghete.  Nu are rost să cărăm tot pământul din grădină, acasă.

Drum bun!

De sub zăpadă

A revenit tare, iarna. 

Undeva până la minus 6 grade, la noi.

Aș putea spune ceva de genul "fără cuvinte ", după ce totul arăta așa bine.
Am semănat câte ceva, totul a înverzit, am și recoltat câte ceva! 

Cum arată acum? Să vedem mai bine imaginile.

 





Eu sunt convins că, de sub zăpadă, 
totul va reveni la normal. 

Sau? 
Încă un test pentru permacultură?

Silozul

A revenit iarna. Dacă e pe bune, nu suntem decât în martie, așa că are tot dreptul. Iar un aport de apă în sol nu strică niciodată.

Să vedem cum se descurcă semănăturile deja făcute și vegetația existentă. Dar cel mai bine ar fi să avem încredere într-o inteligență naturală care ne rezolvă în timp și selecția.

Ieri am deschis silozul de legume,  o modalitate veche de păstrare peste iarnă - din păcate prea repede uitată. 

Chiar și față de cele din  pivniță, legumele arătau mai bine! Nu chiar așa bine ca cele din "comerțul monopolist de stat", dar mult mai sănătoase.

Metoda este ieftină, ușoară și poate cea mai apropiată de calea naturală. Pierderile sunt minime și legumele se păstrează ca proaspete!

De ce am uitat așa usor de ea ?

Poate și pentru că legumele crescute după  toate "cuceririle " științei de azi au un singur defect : cu cât sunt mai perfecte, cu atât rezistă mai puțin în siloz.

Semănatul

Semănătorul în grădină :)

 

Deși vremea ne mai joacă feste, este bine să începem semănatul - imediat ce se poate cât de cât. Atenție la tasarea solului când semănați (dacă nu există cărări amenajate!)

Pentru început, semănați în orice loc liber  din grădină plante cât mai diferite, în cantități mici. Impreună cu plantele deja existente, perene sau cultivate, inclusiv cele considerate "buruieni", încercați să construiți biodiversitatea.

Nu înlăturați în această etapă nimic din grădină. Eliberați strict doar locul de semănat!

In timp, urmărind evoluția în ansamblu a grădinii în paralel cu fiecare plantă în parte, veți găsi soluțiile potrivite - de protejare sau eliminare - pentru fiecare etapă. Orientativ, puteți folosi la început calendarul de semănat al Mariei Thun, precum și tabelele de compatibilitate între plante. 

Este de preferat însă experiența personală, chiar dacă asta presupune eșecuri.

Ca regulă de aur veți vedea că fiecare plantă crește bine doar "IN LOCUL EI"

- nu vă rămâne decât  să stabiliți unde este locul acela…

Plantele și resturile vegetale înlăturate rămân întotdeauna cât mai aproape de locul din care provin.

Semănatul propriu zis se face în șanțuri, găuri sau scobituri în pământ, cu fundul ușor tasat pentru refacerea capilarității solului, în cazul semințelor care germinează la întuneric, sau prin împrăștiere pe suprafață în cazul celorlalte, fără alte lucrări suplimentare ale solului.

Semințele produse de noi vor avea întotdeauna capacitatea de germinare și adaptare la mediu mult mai bună decât cele cumpărate.

 

Adâncimea de semănat se poate considera empiric cam de 3-5 ori diametrul seminței, în funcție de structura solului. Densitatea poate fi ceva mai mare decât cea uzuală, pentru că urmărim deocamdată o bună acoperire a solului cu plante - ca fiind singura lui stare normală.

Se acoperă totul cu un strat subțire de pământ unde este cazul și se tasează din nou.  

Pe parcursul tuturor operațiunilor se urmărește ca pământul și starea lui să fie cât mai puțin deranjate!

Ce se mai poate spune în final? Chiar și pe spații foarte mici, evitați monocultura. Biodiversitatea și protejarea fondului genetic local sunt în final cel mai mare câștig din grădina noastră!

Solarul

La noi în grădină: Solarul

După cum am promis, astăzi vom deschide "SOLARUL". 
Pregătit și închis din toamnă, a rămas așa până acum.

                                        

Bine aprovizionat cu resturi vegetale, bulbi și semințe semănate sau căzute (rămase) din culturile anterioare, se trezește la viață.

 


Rolul nostru, ca de fapt în tot restul grădinii, va fi acela de a configura aspectul și structura, completând golurile sau înlăturând plantele nedorite, în acord cu principiile permaculturii.

Datorită bunei funcționări a solului și biodiversității bogate, se obțin recolte satisfăcătoare chiar și în cazul unei densități neobișnuit de mari a plantelor, fără adaos de fertilizatori sau intervenții deosebite. 
  

Anul trecut roșiile au depășit 2m în înălțime,
obținând concomitent: ridichi, salată, ceapă, castraveți, fasole, usturoi și multe altele care, alături de flori, levănțică, roiniță, rosmarin, frăguțe și chiar anumite "buruieni", mi-au completat tabloul biodiversității atât de necesare durabilității spațiului de cultură.

 
In plus, se observă că au rezistat înghețului fără nici o protecție suplimentară plante care vor fi folosite la obținerea de semințe deja mai adaptate condițiilor din zonă.

Insist aici ca semințele folosite (cu mici excepții) să provină doar din culturile noastre, chiar dacă hibridarea naturală ne mai joacă uneori feste. 



Doar în cazul în care rezultatele sunt total necorespunzătoare sau dorim să introducem în cultură plante noi, putem apela la surse externe (și aici - pentru a fi scutiți de experiențe inutile, sunt de preferat soiuri și plante locale). 

In plus, nu încercați să obtineți portocale la polul nord :-) Nu că ar fi imposibil, dar chiar nu merită, dacă soiul nu rezistă în mod natural.

Oricum este de preferat să urmărim evoluția plantelor în timp, de-a lungul mai multor generații pentru ca acestea să corespundă mult mai bine condițiilor din grădina noastră,  nevoilor noastre alimentare și nu în ultimul rând aspirațiilor de la care am pornit.

8 martie la noi în grădină

  8 martie 2013: haideți să facem câțiva pași în grădina...

După cum ne-am propus, continuăm cu una din cele mai importante lucrări în permacultură: inspecția grădinii.

 

In prima fază observăm starea solului după iernare.

Ideal el ar trebui sa fie acoperit de resturi vegetale, sub care este gata de însămânțat fără alte intervenții majore. 

Structura sa, după câțiva ani de permacultură, ar trebui să permită înrădăcinarea ideală a oricărei plante.

Aprovizionarea și acoperirea cu resturi vegetale este vitală pentru buna funcționare a solului, ca și existența plantelor verzi în orice anotimp. Transformarea naturală în humus a resturilor vegetale presupune existența principiului dinamic: elemente moarte lângă cele vii.

 

In această fază ne limităm la mărunțirea resturilor vegetale și distribuirea lor cât mai uniformă în toată gradina. Ele vor proteja solul de tasare în urma ploilor de primăvară.

 

Intervențiile asupra arbuștilor și pomilor fructiferi sunt minime și constau în înlăturarea pagubelor de pe urma înghețului - dacă ele există.

Excepție face la mine  vița de vie, unde în primăvară curățatul este ceva mai drastic.

Eu personal nu am făcut decât încercări timide de a reduce numărul lucrărilor de întreținere (am eliminat total stropitul ) și rezultatele sunt deocamdată neconcludente.

Am văzut în schimb viță de vie care îmbracă frumos o casă de 30 de ani, necurățată niciodata (soi direct producător) și care avea o recoltă satisfăcătoare în fiecare an. In funcție de spațiu decizia rămâne la latitudinea fiecăruia. Mie îmi aduce anual minim 50 l de vin roșu, curat de pe o suprafață minimă.

Continuăm cu inspecția ”solarului” - acolo unde există. Am pus ghilimele, pentru că, după cum vom vedea, spre deosebire de cel clasic, aici avem de-a face doar cu o suprafață protejată, funcționând tot după principiile permaculturii, care are rolul să ne asigure doar un avans în cultură și un ușor confort termic plantelor rezonabil termofile.

  

În încheiere pentu astăzi: acordați o atenție specială protejării mușuroaielor de furnici - care nu ar trebui să lipsească din nici o grădină.

La noi în grădină

ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ LA NOI ÎN GRĂDINĂ

    

Nu știu alții cum sunt, dar noi stăm bine la început de primăvară - grădina mai ales își vede de treabă. Vremea ne permite în sfârșit și nouă aici, în inima Transilvaniei, SĂ ÎNCEPEM activitatea în grădină.

Prilej bun pentru o inspecție de primăvară, lucrări ușoare și chiar primele recolte timpurii … pe care nu le-am plantat sau însămânțat anul acesta, nici nu le-am crescut în solar! 

cicoare de grădină

 

Pentru cei nefamiliarizați cu permacultura, pare greu de înțeles: cum să culegi deja, ce nu ai semănat? Nu tu straturi săpate, nici semințe puse frumos, în linie?!!! Fără sapă, greblă, cazma? Acesta este unul din beneficiile majore ale grădinăritului, când ții cont de principiile naturii. În natură există compatibilități, simpatii, complementarități, la fel ca și incompatibilități și antipatii – căci ea e vie, dă curs și este expresia vieții. Să înțelegem aceste principii este unul din scopurile atelierului nostru de grădinărit în sistem permacultură.

Atunci când lucrezi în concordanță cu natura, fără să urmărești doar ce ai tu nevoie, ea își urmează cursul netulburată și te răsplătește recunoscătoare.

Haideți  cu noi în grădină, să vă arătăm!   
Pentru început să îmbinăm plăcutul, cu primele recolte de primăvară: proaspăt apărute de sub stratul de zăpadă, fără să fi făcut încă nici o lucrare – dar să nu vă închipuiți că se ajunge aici bătând din palme – mie mi-au trebuit cam 10 ani! 

valeriană  

usturoi

căpșuni, salată de pădure

 

ceapă

urzică

măcriș

păpădie

Cu mai multă sau mai puțină regularitate (în funcție de perioadă), vom încerca să vă ținem la curent cu tot ce facem noi la grădinărit - în special în permacultură, sistem pe care vom încerca să-l promovăm în expunerile următoare.

De aceea, vă aștept cu întrebări, sugestii, sau orice poate contribui la dezvoltarea pasiunii noastre comune pentru grădinărit (și nu numai...)