Despre cărări

Metaforic vorbind și iarna își are "cărările" ei așa că deocamdată a plecat de pe la noi, fără urmări mai deosebite. 

Tot despre cărări, de urmat, de data asta,  vedem aspectul a două grădini la 2 aprilie:

- una clasică 

și una în permacultură 

Aici ”cărările” se despart și trebuie să alegem pentru că cele doua căi sunt divergente.

Și acum, despre cărările propriu-zise. De ce sunt atât de importante încât să merite o postare? In primul rând pentru că în grădina noastră vor fi permanente, iar în al doilea rând, fiind o amenajare artificială, trebuie să influențeze cât mai puțin buna funcționare a grădinii

Ca regulă generală, ele trebuie să fie cât mai puține, să asigure accesul optim în toată grădina, să taseze cât mai puțin solul și să lase cât mai puțin loc descoperit. Prin bordurare cu iarba sau/și alte materiale, să asigure un loc de refugiu pentru insecte și alte vietăți.

 

După intensitatea traficului (în special) putem avea cărări:

- centrale - aici se admit materiale mai dure (beton, cărămidă, piatră)

 Este indicat să fie cât mai puține și doar dacă se justifică.

- laterale, cu trafic nomal, acoperite în general cu resturi vegetale grosiere;

 sau eu folosesc corzile de la struguri tăiate mărunt,

 

și distribuite uniform pe cărare. 

Toate aceste materiale asigură o bună acoperire, elasticitate și de aceea o bună protecție la tasare; în timp prin descompunere lentă aduce și un aport de materie organică în sol. Prin acest strat crește destul de bine iarba, care le și bordurează totodată. 

Acest tip de cărare este cel mai bun compromis între util și funcțional.

-    de capăt – în general prefer să fie înierbate. Iarba sau amestecul de ierburi folosit rămâne la alegerea fiecăruia, însă cele mai bune sunt cele care cresc singure în acel loc și nu cresc prea înalte.

-          impropriu, dar pe post de cărare putem folosi scânduri, deși acestea

produc o tasare considerabilă. 

De aceea ele se considera temporare și nu trebuie folosite decât atunci când nu avem altă soluție.

Cărările bine amenajate mai au un avantaj practic de data aceasta. Ne permit accesul în grădina pe orice vreme, cu pagube minime.

Acum mai rămâne de instalat pe cărare, la ieșirea din grădină un ștergător solid de ghete.  Nu are rost să cărăm tot pământul din grădină, acasă.

Drum bun!